-Urasc sa te iubesc asa!striga ea in prag de plans
-Iubito..asculta-ma macar..
-Taci!Pentru prima data in viata vreau sa taci acum! Nu mai zice nimic.Tot ce zici ma raneste,isi musca buza de jos lasand lacrima sa curga rapid pe obrazul fin si putin rosiatic.De iubit il iubea enorm.O stia si el.Dar ce se intamplase oare cu ei?Unde erau acei oameni dornici unul de altul?Unde era femeia din ea dornica sa-l guste si sa-l iubeasca?Unde erau ei?
-Nu,nu tac.Te iubesc.Te iubesc.Poti intelege ca te iubesc?Raspunde-mi la intrebarea asta,priveste-ma si spune-mi.Intelegi?O trase spre el,fortand-o sa-l priveasca.Si chiar asa cu ochii ingropati in lacrimi il privi.
-Da,inteleg,sopti ea coborandu-si privirea.
-Saruta-ma,il ruga ea intr-o soapta.Luandu-i fata intre maini,o mai privi putin dupa care isi apasa buzele pe buzele sale subtiri.O saruta incet,savurandu-i fiecare particica de piele,ii simti aroma rujului facandu-i-se pofta de ea.
-Te doresc,ii sopti el in timp ce ii gusta buzele.Ea isi inchise pleoapele lasandu-l sa inteleaga ca si ea il dorea.
Dintr-o data el se opri.Ea isi deschise ochii privindu-l nedumerita.
-Ce..ce s-a intamplat?il intreba ea cu vocea ragusita
-Casatoreste-te cu mine!
Ea nu ii raspunse.Se duse in fata lui.
-Urasc sa te iubesc,dar urasc viata fara tine.Deci,cand incepem pregatirile?
O luase in brate ridicand-o ca pe un copil mic.Rase cu zgomot.
O saruta.
-Multumesc,ii sopti el continuand sa o iubeasca.
