Ei

Cerul va plange,crapand cheagul de nori
Iar iarba va incolti lacul putred de apa
Insa tu vei privi ingrozit
Cum lumea se sfarseste,iar ea nu e.

O cauti cu privirea
In imensul dezastru uman
Iar pe pamantul calcat de tine
Se ascunde un geamat chinuit.

Privesti in jos,lasand lacrima
Sa ucida aerul in cadere
Atingand pamantul zguduit
Ii strigi numele.

Si stai acolo,pret de cateva minute
Ascultand soapta vantului nebun
Incepuse sa ploaie torential
Iar tu ai plecat.

Nehotarat si singur,ai privit inapoi
Iar atunci ai zarit-o
Murdara,uda dar frumoasa
Iti zambea.

Fugind inapoi ,incostient
Ai ajuns din nou cu urechea lipita de pamant
Iar intr-o secunda
Pamantul te-a inghitit.

Dar atunci,sfarsitul e frumos
Pentru ca erai cu ea!

Te iubesc,din nou...

Ce ironic,nu?Inca-mi esti aici,undeva.Si te simt din ce in ce mai aproape,asta e de-a dreptul culmea! Ar trebui sa nu-mi pese,sa nu-mi fi pasat vreodata,esti doar un calator..
Dar uite-ma suspinand dupa tine..dupa o dragoste..dupa o simpla dragoste.
Mai tii minte,cand mi-ai zis tare si raspicat "Vreau sa ne iubimmm!"..iti amintesti desigur..
Pentru ca eu..in momentul acela nu am mai fost eu.Mi-a placut atat de mult cum ai zis-o incat ti-am raspuns ca o naiva,ca te iubesc si nu vreau sa te pierd! Jalnic..! Nici macar nu te-am avut..Noi doi nu am fost impreuna..Noi doi n-am fost un "noi"..Noi doi nu a existat niciodata..Amuzant,stii?Sa te gandesti c-ai iubit defapt o fantasma,o viziune umana,o scena de film romantic in care finalul e unul tipic si fericit..Noi doi nu ne-am iubit,am crezut doar c-o facem.Insa ai uitat ceva..
Tu nu stii sa iubesti.Tu nu stii cum s-o faci.
Eu in schimb mi-as da viata pentru omul sufletului meu.Eu in schimb mi-as potoli supravietuirea cu caldura zambetului tau,cu multumirea ta sufleteasca,cu chipul tau linistit si fericit,cu visele tale implinite..!
Tu doar m-ai folosi..Tu doar m-ai iubi pentru a-ti fi tie bine.Eu nu asta imi doresc.Eu nu asa iubesc.Si cu toate ca esti un om strain pentru mine,nu om care nu a cunoscut niciodata iubirea in coaja ei cruda si pura,in esenta ei,eu te iubesc si o voi face mereu.
M-am indragostit de tine si poate asta-mi e pacatul.Dar stii ceva?M-am resemnat cu ideea ca ceea ce nu pot avea,nici nu-mi trebuie.Iar tu ..tu pentru mine esti o fiinta..ce sufletul mi-o va cere in eternitatea lui trupeasca.

Te iubesc,asta e

Te iubesc.Te iubesc atat de anormal incat te visez obsesiv si plang apoi cand imi dau seama ca te am doar intr-un amarat de vis.Ma vrei..Dar nu ma vrei asa cum te vreau eu.Nu ma iubesti la fel.Sunt atatea moduri de a iubi iar tu l-ai ales pe cel mai jalnic.Dar eu te iubesc.Te ignor..dar si vorbesc cu tine uneori..vorbim simplu si rece..calm..ca si cum totul ar fi fost o poveste simpla,seaca si banala.Cum as putea sa te uit acum?
Ma chinuie amintirea ta..Privirea ta si modul tau de a-mi povesti lucrurile..Modul tau de a ma strange in brate si a-mi zice "Denisa..".Te-as iubi inca 100 de vieti de acum inainte..Dormind ti-am simtit respiratia,stii?Erai acolo stiam asta.
Iar apoi..brusc si urat s-a terminat si asta.Dar dincolo de toate..te iubesc mai mult decat mi-as dori..m-am indragostit de tine intr-o fractiune de secunda iar povestea noastra a durat doar cateva saptamani si cu toate astea in tot acest scurt timp am devenit sufleteste a ta..chiar daca tu nu vei stii niciodata asta.

Sentimente dezordonate**

-Ah te rog! Ironia nu te prinde iar de mintit stii mult prea bine ca minti prost.Ma mai iubesti la fel ca acum 4 ani..cand am plecat.Ai incercat cu multe dar ai vazut prea bine ca inima ta are o singura stapana!
Incepuse sa rada trist.Si asta pentru ca era constient de adevarul vorbelor mele.
-Probabil,insa ai uitat un mic amanunt.Vremea.A trecut destul incat sa nu ma afecteze prezenta ta ,numele tau,mirosul tau,vorbele tale..privirea ta,sufleul tau.Nu neg,poate ca inca te iubesc,poate ca inca nu sunt fericit pentru ca nu esti a mea si nu vei fi niciodata.Dar timpul intotdeauna face ceva bun..mi-a vindecat sufletul putrezit de minciunile tale.Nu te mai simt a mea.Nici macar in inconstient nu te mai vreau.
Imi daduse de gand vorbele lui.Erau adevarate,le spune cu siguranta,cu fermitate.Buzele lui se tineau reci si tari de-a lungul discutiei iar ochii lui erau seci,vlaguiti de lacrimi.Ma iubea,dar ma iubea altfel.Si stiam..stiam ca trebuie sa vina un moment in care el pur si simplu imi va respinge iubirea de frica sa nu-i zdrobesc iar sufletul.Si in fond,poate ca e mai bine asa.M-am uitat la el atenta,cu o usoara iritare in voce
-Mmda.Bine..cred ca asta e tot.Fiind acum sincera,desi e foarte tarziu,am nevoie sa-ti spun ca nu mai tin minte cand..cand ne-am sarutat ultima oara.Spune-mi asta iar apoi plec.
-Sper sa nu mai ne intersectam vietile.La revedere.
Nu ma auzise?vroiam sa-mi zica cand ne-am iubit ultima data,cand ne-am sarutat,cand eu eram eu iar el era el..cand il iubeam si nu-ncepusem sa-l mint iar el sa devina rece.
Imi luase geanta punand-o langa mine.Isi indrepta privirea spre usa ca un indemn spre plecare.M-am conformat.In final,aici se ajungea iar eu stiam asta.Mai erau doi pasi pana sa ies de tot din casa in momentul in care el..
-Era luni.Ploua afara foarte tare,iar tu..tu miroseai foarte bine.Ne-am sarutat usor la fel cum urma sa ne sarutam tot restul vietii.Era seara.Ai adormit pe pieptul meu cateva minute,dupa care ai mers in camera ta,lasandu-ma singur cu un zambet usor pe chip.Atunci..
-Multumesc,i-am zis,dupa care am inchis usa in urma mea.

Ce-ar fi sa pleci odata?

Nu vreau sa-mi zici cat de lasa am putut fi
Pentru ca m-ar durea sa realizez ca asa e, ca n-am luptat suficient
Pentru fericirea mea.

Lasa si rece cu mine
Dand totul,absolut totul
Pentru un 'el' .

Si intrebandu-ma
Daca a meritat
Mi-as raspunde sec
Ca nu.

In fond,sunt doar niste versuri
Si sentimente dezordonate.