Mult prea tarziu

Parfum..Cat parfum este in jur!Te rog,da-mi o molecula de oxigen,ma inec.Nu auzi?Fa ceva..Imi plang ochii..Vroiam sa pasesc spre..dar nu pot.Nu pot pasi.Unde sunt?E atat de vant aici!atat de alb..Vreau sa pot respira..Te rog..
Infascandu-ma iute zbura cu mine..Oprindu-te pe-un colt de Soare-n stingere,se odihni inchizandu-si ochii si asezandu-si aripa sticloasa.Iar eu..eu puteam respira.

Tarziu.

Agatandu-si aripa de-un nor
Incepuse sa planga
Iar ghemul de aer ii incatusa trupul
Asfixandu-se
Lasa-se lacrimile libere
Iar eu ma prelingeam
In stropi de porumbel.

Si totusi,l-am zarit zburand
Cu o aripa de sticla.
Dar asta nu conta,
Caci era fericit!

A crescut!

Acel copil cu ochi verzui
Si par dulce si slab,ce-si pierdea firele prin aer
Cazand apoi pe-o iarba al vremii
In care isi traia fragilitatea.

Era naiv si incostient
Plin de idei nastrusnice
Pe care le concepea zambind
Dorindu-si fericirea implinirii lor.

Acela care se ascundea de tine
Provocandu-te sa-l gasesti
Alintandu-l si certandu-l totodata
Apoi iubindu-l cu tot sufletul.

Nu-l stii?Acel copil..
De fapt,nu,nu-l mai stiu nici eu..
Sau poate ca ...Nu.Acel copil..
.........

Maturitate

In fiecare gand ce apasa toamna
Imi pierd cate-o frunza intr-o pulbere
Rascolindu-mi vara,iarna si primavara.
Pierzand din suflet
Esenta de prunc
Sa mai pot regasi si invia
O toamna grea si iute.

Caci aprofundandu-ma in necuvinte
Intalnesc in nean
Un cuvant sau strop
Ce-mi apartinea.
Dar nu..L-am pierdut.Am uitat..


De fapt,fiecare gand
Imi apasa anotimpul
Facandu-ma sa traiesc
Intr-o zi fara anotimp
Doar alb,alb..alb..alb..
Ah..Ploua!
Plec..