In fiecare gand ce apasa toamna
Imi pierd cate-o frunza intr-o pulbere
Rascolindu-mi vara,iarna si primavara.
Pierzand din suflet
Esenta de prunc
Sa mai pot regasi si invia
O toamna grea si iute.
Caci aprofundandu-ma in necuvinte
Intalnesc in nean
Un cuvant sau strop
Ce-mi apartinea.
Dar nu..L-am pierdut.Am uitat..
De fapt,fiecare gand
Imi apasa anotimpul
Facandu-ma sa traiesc
Intr-o zi fara anotimp
Doar alb,alb..alb..alb..
Ah..Ploua!
Plec..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu