duminică, 29 aprilie 2012

-Durerea unei pierderi inlocuieste orice sclipire de viata in ochii cuiva...zise cu un glas sec Dina.Desi telefonul nu mai suna de catva timp,ramanea cu o slaba speranta ca o va cauta curand,ca-i va explica de ce anume a plecat asa.Se uitea adesea pe fereastra.Ii placea jocul simplu al catorva prichindeii care se ascundeau unii de altii si radeau cu atata pofta daca erau gasiti ,spunandu-le celorlalti cat de greu le-a fost sa se ascunda in diverse locuri.Era frumos sa priveasca lumea.Uita de tristetea ei .Se intampla deseori sa iasa afara fotografiind acel rest de soare ce topea farama de cer ,colorand-o intr-un rosu laptic .Dar apoi,cand noaptea devenea parca prea neagra ,toate gandurile ei se indreptau din nou spre o singura directie,directie ce ducea la ...el.Era de-o rabdare fantastica dovedind insa si perseverenta.In fiecare zi il suna.O data,de doua ori ,se-ntampla chiar sa-l sune ore intregi insa stia atat de bine ca nu-i va raspunde nimeni.
-De ce naiba nu-si inchide jaful de telefon atunci! izbucni intr-un plans isteric ,lasand telefonul din mana si incercand sa uite ca lipseste.

sâmbătă, 7 aprilie 2012

Mi-e greu

Hmm ,ce ciudat e..E 23 ceasu si nu am somn.Sa fie oare din cauza dorului?posibil..sa fie oare din cauza durerii din suflet care parca ma apasa intr-un mod bizar si nu ma lasa sa respir in intregime aerul acru si gol ,care nu contine in molecula lui mirosul sau,gustul sau prezenta lui?
E absurd stiu sa tanjesc dupa un om pe care nu l-am vazut de o zi.Dar mi-e asa frica de astea doua saptamani,de sarbatoarea asta,de toate zilele astea goale care vor trece insuportabil de greu si culmea e ca telefonul e singurul reper care imi aduce aminte ca acel cineva lipseste.E si speranta si dezamagire in acelasi timp.Cum sa fac sa-i zic ca nu pot trai in asteptarea lui?Ca nu pot sa ma detasez de el atunci cand ma lasa in urma fie chiar si nevoit de situatie..Cum sa fac sa-i explic ca simt gelozie pt persoanele care au ocazia sa il aiba langa ele fie chiar si pt cateva ore iar eu stau si scriu un amarat de mesaj ,consolandu-ma ca timpul trece.Cum sa fac sa-mi apar sufletul de furtuna asta nenorocita de sentimente frante si ucise ,de goluri si iluzii ,de vise si vorbe nerostite?
Cum sa fac..