Da?Nu.Da!

Cu o usoara ezitare ii deschise usa.El era cu privirea-n jos si cu mainile in buzunar.Cand auzi deschizatura usii,isi ridica ochii spre ea.
-Intra.
Inchizand usa in urma lui,el o prinse de mana,intorcand-o spre el.
-Lasa-ma..zise ea cu voce destul ragusita,uitandu-se la el si luandu-si mana din mana lui.Nu-l mai vroia.Iar el ..el isi daduse seama.Dar totusi mai trase speranta ca e doar imaginatia lui bolnava sau e doar un moft de-al ei,sau ton..Stiuse ca se intamplase ceva cu ea,stiuse ca ceva nu era in regula..Ca e rece..Prea rece pentru cat era ea de calda.Dar totusi incerca din rasputeri sa reaprinda ceea ce-n sufletul ei s-a stins de mult timp..
-De ce ai venit?era obosita si enervata deja de vizitele lui.Vroia sa o lase.
-Sa te vad.Sau trebuia sa-mi fac progamare?spuse cu ironie si o privi oarecum trist cerand explicatii,explicatii pe care ea nu i le dadea.
-Lasa ironiile.
-Le las.Atunci zimi ce se intampla,ii zise el putin nervos,trecandu-si mana prin par.
-Ce se intampla?Ce se intampla?Nu se-ntampla nimic!se rasti la el,gesticuland cu mainile prin aerul tensionat.
-Nimic? Daca pentru tine este 'nimic' atunci foarte bine.Vom continua asa..
-Stii ceva?Da,ai dreptate.Se-ntampla ceva.Se-ntampla ca nu te mai vreau.Nu te mai iubesc,a spus-o cu atata calm incat el era uimit.Se asteptase la raspunsuri nu tocmai placute dar in niciun caz la unul ca acesta.
-A,da?Se pare ca am fost o jucarie buna,nu?Cu perioada limitata?
-Hai,termina.Pur si simplu s-a terminat acum.S-a terminat demult,dar niciunul dintre noi nu s-a sinchisit sa zica.Stiai la fel de bine ca mine ca ceva nu mai merge.
-Da,stiam.Dar spre deosebire de tine eu inca te iubesc,destul de mult ca sa ma umilesc acum.Si sa-ti cer explicatii dar de fapt de ce sa le mai cer?Mi-e clar ca nu ai tinut cont de ce simt.Nu te cunosc deloc si imi dau seama abia acum cand voi suferi ca un caine.Dar totusi ca o ultima obiectie sau ca o ultima replica..De ce n-ai zis-o mai devreme?Trebuia sa te prefaci sau era mai simplu sa-mi zici 'Nu te mai iubesc?'.
Ea ramase tacuta.Stia ca merita ceea ce ii zicea.Si in plus nu stia ce sa-i raspunda.Avea dreptate,trebuia sa o zica.Sa urle ca nu-l mai iubeste,poate asa se convingea pe sine ca nu-l mai vrea.Dar nu era sigura.Stia insa ca ceva s-a rupt.Dar mai stia si ca totusi avandu-l in fata,cu ochii lucind a durere nu stia foarte bine daca asta vroia cu adevarat.
-Ia-ma in brate.Te rog,ia-ma.Iar apoi iti voi zice..
El o lua.O privi in ochi.Buza lui se juca cu a ei.La un moment dat,isi apasa buzele pe ale ei,provocandu-si dorinta de a o avea.Se teama ca va fi respins,dar chiar si asa el continua sa o sarute.Spre uimirea lui ea nu-l refuza.Ii raspundea la sarut cu o pofta frageda,coapta in intensitatea ei.El o saruta incet pe gat,alunecand mai jos..
Ea isi deschise pleoapele transpirate.
-Esti aici..
Iar el,o saruta incet si scurt.
-Da..Neata!si o mai saruta odata.
Iar ea,cu parul incalcit si fericita,il privi pret de cateva clipe.
-De fapt..totusi..cred ca te iubesc..sau..sau da,te iubesc.
-Da?
-Da.
-Si-atunci?
-Si-atunci,cred ca vroiam sa ma iubesti mai mult.Sau poate eram dornica sa te am ca acum.
-Dar m-ai avut tot timpul!
-Da,dar nu asa.
El rase incet,dupa care o saruta si ii prinse mainile in ale lui,zambindu-i.
-Deci ma iubesti?
-Da.
-Dar tu?
-Eu nu stiu..cred ca da...cred ca te iubesc...
-Amuzantule! si incepuse sa rada sub privirea lui care jubila si gusta din chipul ei.

Confesiune la miez de lacrima

Erau certati.Ca de obicei,ea plangea iar el isi inghitea amaraciunea in orgoliu.El pleca furios,neprivind-o trantindu-si portiera.Accelera,lasand fum in urma sa.Ea il privea de pe fereastra.Cu mana abia creionata cu piele,misca perdeaua,lasandu-si lacrima sa o pateze.Plecase.Se uitase pret de cateva momente la urmele lasate de masina.Inchise pleoapele si isi muscase buzele cu un gest nervos.O durea mai tare decat vroia ea sa accepte.Pana la urma,e doar un barbat.Nimic mai mult.Isi repeta in minte mereu..Plecase de la fereastra.Se aseza pe patul destul de mare pentru ea,isi impreuna picioarele ajungandu-i la piept.Isi lasa capul in maini.Planse..Zgomotul surd al lacrimilor ei izbucnea intr-un tipat isteric.Merse din nou la fereastra."De ce nu se intoarce?..De ceee?",isi zise..Suvoiul de durere se raspandea pe chipul ei,umezindu-i buzele si gatul.Isi daduse seama ca gresise,din clipa in care-l vazu urcand in masina.Isi daduse seama cat de mult insemna prezenta lui pentru ea.Cat de bine ii facea auzul vocii lui,atingerea lui,respiratie lui somnolenta.Isi daduse seama cat de fericita era cu el..Iar acum sa-l piarda dintr-un capriciu nu putea suporta..Gandul ei era deja incatusat de el,nu se putea desprinde de ultimele sale vorbe,de ramas-ul bun al sau,nu se putea detasa si nici nu vroia.
-Intoarce-teeee! tipa ea,pana dadu intr-o raguseala provocatoare de tusa..Iarta-ma pentru Dumnezeu! Nu vreau,nu pot,nu stiu sa te pierd!
Fosnetul de pantof era real.Nu i se paruse.Isi intorsese privirea slaba de la fereastra.
-O doamne!Esti aici..
El dadu din cap.Se aproprie incet de ea.Cand mai erau doar un pas intre ei,ii zise cu o voce calma si calculata,cu vocea pe care ea o auzi si-n somn.
-Da,aici,chiar aici sunt.M-am intors.Nu as putea sa invat acum..
-Sa inveti?Ce sa..sa inveti?zise ea uimita stergandu-si cu bluza ultimele franturi apoase.
-Sa invat cum sa supravietuiesc fara fiinta ta.
Ea nu mai zise nimic.Isi lasa izvorul sa-i umede fata,strangandu-l in brate,iar cand gura sa era aproape de urechea lui ii zise intr-o soapta intrerupta de durere.:
-Sa nu ma mai lasi niciodata!Chiar daca am sa merit sa o faci!si ii saruta rapid buzele crapate.
El o privi dupa aceea,afisand un zambet trist..
-Nici tu pe mine..Te iubesc,tineretea mea!ii spuse ..

Doare,te iubesc!

-Lasa macar tacerea,daca nu-mi zici nimic,las-o pe ea..Doar asta a mai ramas..
-Stiu,stiu,stiu si ma doare.Poti intelege ca doare?
-Da.Dar tacerea asta?De ce o lasi sa-mi zica?De ce nu o faci tu?
-Din prea multa lasitate,poate.Am ajuns intr-un punct mort,nu te mai recunosc.
-Si oare de ce sunt asa?Uita-te macar un sfert de secunda in ochii mei si-ai sa vezi urmele aspre si rosii de apa.Sau chiar si-n sufletul meu,sa vezi rani fragede.Sau atinge-ma,sa-mi simti durerea cum clocoteste sub piele!Dar nici macar nu te-ai sinchisit sa ma observi!striga ea.Era prima data cand strigase la el.Si isi simti ochii zvacnind sub puterea lacrimei.Dar era hotarata sa-si descarce durerea.Sa-i zica..
-Te-nseli.Ba chiar de multe ori vroiam sa te strang la piept si sa-ti miros parfumul parului tau,sa mi-l inclestesc prin degete,sa adorm cu tine in brate,lipindu-mi trupul de a tau pentru a fi sigur ca nu te pierd.De multe ori nu ma mai regaseam si imi doream sa o faci tu.De multe ori respiram sacadat,innebunit de gelozie,de gandul de a nu sti unde esti,de intrebarile pe care mi le puneam.Te vedeam cum ma privesti,fara expresie,cu ochii mari si prea goi ca sa pot citi ceva din ei.Iti ziceam 'te iubesc' dar nu vroiai sa m-auzi.Am gresit,iubito,si mor pentru asta.Am gresit,dar nu ma condamna la o viata fara tine.E peste mine.Nu pot.Nu-mi face asta,imi omori sufletul,faci o crima,iubito,pentru ca asta se va intampla.Ma voi stinge,fara tine.
-Da,bine ai zis.Ai gresit,iubitule.
-Stiu.
-Dar,chiar si asa,de ce inca te mai pot iubi?
-Poate pentru ca sunt esential in viata ta?Poate pentru ca stii ca regret enorm pentru ce-am facut?
-Poate.Hai cu mine..
-Unde?
-Langa soare.Inca ni se mai vede umbra..
Si-au pornit,luandu-se de mana si scapand doua lacrimi pietrele ce se zvarcoleau sub pasii lor.

Astept

Imi curg obrajii-n lacrimi reci,
Si tu esti tot plecat
M-agat de viata si mi-e teama
De lipsa ta.

Transpir si-mi ud tigara
Si astept sa vii.
Ma-nec in deziluzii
Iar scrumul sau negru,
Moare.