Confesiune la miez de lacrima

Erau certati.Ca de obicei,ea plangea iar el isi inghitea amaraciunea in orgoliu.El pleca furios,neprivind-o trantindu-si portiera.Accelera,lasand fum in urma sa.Ea il privea de pe fereastra.Cu mana abia creionata cu piele,misca perdeaua,lasandu-si lacrima sa o pateze.Plecase.Se uitase pret de cateva momente la urmele lasate de masina.Inchise pleoapele si isi muscase buzele cu un gest nervos.O durea mai tare decat vroia ea sa accepte.Pana la urma,e doar un barbat.Nimic mai mult.Isi repeta in minte mereu..Plecase de la fereastra.Se aseza pe patul destul de mare pentru ea,isi impreuna picioarele ajungandu-i la piept.Isi lasa capul in maini.Planse..Zgomotul surd al lacrimilor ei izbucnea intr-un tipat isteric.Merse din nou la fereastra."De ce nu se intoarce?..De ceee?",isi zise..Suvoiul de durere se raspandea pe chipul ei,umezindu-i buzele si gatul.Isi daduse seama ca gresise,din clipa in care-l vazu urcand in masina.Isi daduse seama cat de mult insemna prezenta lui pentru ea.Cat de bine ii facea auzul vocii lui,atingerea lui,respiratie lui somnolenta.Isi daduse seama cat de fericita era cu el..Iar acum sa-l piarda dintr-un capriciu nu putea suporta..Gandul ei era deja incatusat de el,nu se putea desprinde de ultimele sale vorbe,de ramas-ul bun al sau,nu se putea detasa si nici nu vroia.
-Intoarce-teeee! tipa ea,pana dadu intr-o raguseala provocatoare de tusa..Iarta-ma pentru Dumnezeu! Nu vreau,nu pot,nu stiu sa te pierd!
Fosnetul de pantof era real.Nu i se paruse.Isi intorsese privirea slaba de la fereastra.
-O doamne!Esti aici..
El dadu din cap.Se aproprie incet de ea.Cand mai erau doar un pas intre ei,ii zise cu o voce calma si calculata,cu vocea pe care ea o auzi si-n somn.
-Da,aici,chiar aici sunt.M-am intors.Nu as putea sa invat acum..
-Sa inveti?Ce sa..sa inveti?zise ea uimita stergandu-si cu bluza ultimele franturi apoase.
-Sa invat cum sa supravietuiesc fara fiinta ta.
Ea nu mai zise nimic.Isi lasa izvorul sa-i umede fata,strangandu-l in brate,iar cand gura sa era aproape de urechea lui ii zise intr-o soapta intrerupta de durere.:
-Sa nu ma mai lasi niciodata!Chiar daca am sa merit sa o faci!si ii saruta rapid buzele crapate.
El o privi dupa aceea,afisand un zambet trist..
-Nici tu pe mine..Te iubesc,tineretea mea!ii spuse ..