Da?Nu.Da!

Cu o usoara ezitare ii deschise usa.El era cu privirea-n jos si cu mainile in buzunar.Cand auzi deschizatura usii,isi ridica ochii spre ea.
-Intra.
Inchizand usa in urma lui,el o prinse de mana,intorcand-o spre el.
-Lasa-ma..zise ea cu voce destul ragusita,uitandu-se la el si luandu-si mana din mana lui.Nu-l mai vroia.Iar el ..el isi daduse seama.Dar totusi mai trase speranta ca e doar imaginatia lui bolnava sau e doar un moft de-al ei,sau ton..Stiuse ca se intamplase ceva cu ea,stiuse ca ceva nu era in regula..Ca e rece..Prea rece pentru cat era ea de calda.Dar totusi incerca din rasputeri sa reaprinda ceea ce-n sufletul ei s-a stins de mult timp..
-De ce ai venit?era obosita si enervata deja de vizitele lui.Vroia sa o lase.
-Sa te vad.Sau trebuia sa-mi fac progamare?spuse cu ironie si o privi oarecum trist cerand explicatii,explicatii pe care ea nu i le dadea.
-Lasa ironiile.
-Le las.Atunci zimi ce se intampla,ii zise el putin nervos,trecandu-si mana prin par.
-Ce se intampla?Ce se intampla?Nu se-ntampla nimic!se rasti la el,gesticuland cu mainile prin aerul tensionat.
-Nimic? Daca pentru tine este 'nimic' atunci foarte bine.Vom continua asa..
-Stii ceva?Da,ai dreptate.Se-ntampla ceva.Se-ntampla ca nu te mai vreau.Nu te mai iubesc,a spus-o cu atata calm incat el era uimit.Se asteptase la raspunsuri nu tocmai placute dar in niciun caz la unul ca acesta.
-A,da?Se pare ca am fost o jucarie buna,nu?Cu perioada limitata?
-Hai,termina.Pur si simplu s-a terminat acum.S-a terminat demult,dar niciunul dintre noi nu s-a sinchisit sa zica.Stiai la fel de bine ca mine ca ceva nu mai merge.
-Da,stiam.Dar spre deosebire de tine eu inca te iubesc,destul de mult ca sa ma umilesc acum.Si sa-ti cer explicatii dar de fapt de ce sa le mai cer?Mi-e clar ca nu ai tinut cont de ce simt.Nu te cunosc deloc si imi dau seama abia acum cand voi suferi ca un caine.Dar totusi ca o ultima obiectie sau ca o ultima replica..De ce n-ai zis-o mai devreme?Trebuia sa te prefaci sau era mai simplu sa-mi zici 'Nu te mai iubesc?'.
Ea ramase tacuta.Stia ca merita ceea ce ii zicea.Si in plus nu stia ce sa-i raspunda.Avea dreptate,trebuia sa o zica.Sa urle ca nu-l mai iubeste,poate asa se convingea pe sine ca nu-l mai vrea.Dar nu era sigura.Stia insa ca ceva s-a rupt.Dar mai stia si ca totusi avandu-l in fata,cu ochii lucind a durere nu stia foarte bine daca asta vroia cu adevarat.
-Ia-ma in brate.Te rog,ia-ma.Iar apoi iti voi zice..
El o lua.O privi in ochi.Buza lui se juca cu a ei.La un moment dat,isi apasa buzele pe ale ei,provocandu-si dorinta de a o avea.Se teama ca va fi respins,dar chiar si asa el continua sa o sarute.Spre uimirea lui ea nu-l refuza.Ii raspundea la sarut cu o pofta frageda,coapta in intensitatea ei.El o saruta incet pe gat,alunecand mai jos..
Ea isi deschise pleoapele transpirate.
-Esti aici..
Iar el,o saruta incet si scurt.
-Da..Neata!si o mai saruta odata.
Iar ea,cu parul incalcit si fericita,il privi pret de cateva clipe.
-De fapt..totusi..cred ca te iubesc..sau..sau da,te iubesc.
-Da?
-Da.
-Si-atunci?
-Si-atunci,cred ca vroiam sa ma iubesti mai mult.Sau poate eram dornica sa te am ca acum.
-Dar m-ai avut tot timpul!
-Da,dar nu asa.
El rase incet,dupa care o saruta si ii prinse mainile in ale lui,zambindu-i.
-Deci ma iubesti?
-Da.
-Dar tu?
-Eu nu stiu..cred ca da...cred ca te iubesc...
-Amuzantule! si incepuse sa rada sub privirea lui care jubila si gusta din chipul ei.