Salcie

Emotii retraite-n ramuri
Si lacrimi curg din pielea ei
Caci frunzele-s desarte veacuri
Din tristetea lor si-a ei .

Prin ochi strain ea se zareste
Aplecata-n rau de sticla
Cazandu-i ultima suflare
Intr-un ciob de ramurica.

Acelasi calator de timpuri
Azi inca o priveste
Trista,singura si goala
Cum ea noaptea si-o doreste

Caci e singurul moment in viata
Unde vantul nu mai doare
Iar pielea crengilor batrane
Devine si ea nemuritoare.

Si-a auzit mii de povesti
Si-a ascultat de mii de ori
Si nu stia ce-avea sa faca
Sa taca-n fata atator ploi.

E salcia atator oameni
Dar nimeni nu o vede
Ea exista-n fiecare
Dar nimeni nu o crede.

Umbra ta,parfumul tau si imaginea ta.
Ma privesc din toate unghiurile.
Imi ademenesc sufletul cu nerostiri
Si imi lasa rani.
Te-as scoate intr-o clipa din etern
Din radacina mintii mele
Te-as ucide cu aceeasi seninatate
Cu care ai facut-o tu
Slaba,lasa si mult prea fricoasa
Pentru a incepe o viata-n unu.
O viata in care sufletul sa-mi lumineze-n mine
Sa-mi sopteasca singuratati inca neincepute
Sa-mi rascoleasca trupul ,curatind mizeria stransa-n el.
Sa-mi verse stropi
Sa ma salveze de mine.

Te las.
Iubirea moare-n mine
Si n-o voi ingropa
Caci nu mai am ce
Aerul mort mi se lipeste de fibrele trupesti
Si doare atunci cand vrei sa-l izgonesti
Te-am iubit,te iubesc.

Vine o zi...Vine o zi cand totul va disparea.Iubirea mea a fost una nebuna,indecenta,obsedata..N-ai sa stii niciodata cat de mult te-am iubit ,n-ai sa stii niciodata cat suflet pierdut am in tine...cate fasii de sentimente ai rupt..de care ori ai injunghiat rani ..
Acum nu ma doare.Nu ma doare,pur si simplu.Am trait in infern..in lipsa ta,trista si goala ,seaca,instrainata de toti..Nu am ce sa-ti las in loc daca plec.Nu am ce sa-ti las ca amintire.Sufletul mi-e imprastiat..Eventual...niste cuvinte..cuvinte ce poate par lipsite de sens..Te iubesc.Si o voi face toata viata mea.
Uita-ma iubitule si-eu am sa fac la fel..

-Durerea unei pierderi inlocuieste orice sclipire de viata in ochii cuiva...zise cu un glas sec Dina.Desi telefonul nu mai suna de catva timp,ramanea cu o slaba speranta ca o va cauta curand,ca-i va explica de ce anume a plecat asa.Se uitea adesea pe fereastra.Ii placea jocul simplu al catorva prichindeii care se ascundeau unii de altii si radeau cu atata pofta daca erau gasiti ,spunandu-le celorlalti cat de greu le-a fost sa se ascunda in diverse locuri.Era frumos sa priveasca lumea.Uita de tristetea ei .Se intampla deseori sa iasa afara fotografiind acel rest de soare ce topea farama de cer ,colorand-o intr-un rosu laptic .Dar apoi,cand noaptea devenea parca prea neagra ,toate gandurile ei se indreptau din nou spre o singura directie,directie ce ducea la ...el.Era de-o rabdare fantastica dovedind insa si perseverenta.In fiecare zi il suna.O data,de doua ori ,se-ntampla chiar sa-l sune ore intregi insa stia atat de bine ca nu-i va raspunde nimeni.
-De ce naiba nu-si inchide jaful de telefon atunci! izbucni intr-un plans isteric ,lasand telefonul din mana si incercand sa uite ca lipseste.

Mi-e greu

Hmm ,ce ciudat e..E 23 ceasu si nu am somn.Sa fie oare din cauza dorului?posibil..sa fie oare din cauza durerii din suflet care parca ma apasa intr-un mod bizar si nu ma lasa sa respir in intregime aerul acru si gol ,care nu contine in molecula lui mirosul sau,gustul sau prezenta lui?
E absurd stiu sa tanjesc dupa un om pe care nu l-am vazut de o zi.Dar mi-e asa frica de astea doua saptamani,de sarbatoarea asta,de toate zilele astea goale care vor trece insuportabil de greu si culmea e ca telefonul e singurul reper care imi aduce aminte ca acel cineva lipseste.E si speranta si dezamagire in acelasi timp.Cum sa fac sa-i zic ca nu pot trai in asteptarea lui?Ca nu pot sa ma detasez de el atunci cand ma lasa in urma fie chiar si nevoit de situatie..Cum sa fac sa-i explic ca simt gelozie pt persoanele care au ocazia sa il aiba langa ele fie chiar si pt cateva ore iar eu stau si scriu un amarat de mesaj ,consolandu-ma ca timpul trece.Cum sa fac sa-mi apar sufletul de furtuna asta nenorocita de sentimente frante si ucise ,de goluri si iluzii ,de vise si vorbe nerostite?
Cum sa fac..

Sunt atatea ganduri..Ma sufoc printre ele.Sufletul mi te cere in disperarea lui nebuna iar tu nu esti aici.Ma doare atat ,dar atat de tare ...

Doare.Unde-i?

Mi-e groaznic de frica de seara aceasta..de trecerea asta a anilor.Pentru ca ma gaseste singura,ranita,trista..dezamagita..Unde-i el?Buna intrebare.
Undeva,intr-un apartament,distrandu-se..Bucurandu-se de moment,ciocnind cu un zambet pe fata sampania din pahar,jucand carti,traind Revelionul.
Unde-i ea?
Intr-un pat al ei,martor la atatea lacrimi,la atatea off-uri,la atatea si atatea suferinte..singurul care ii stie chinuinta..dezamagirea sufleteasca..durerea care demulte ori iese la iveala in ochii ei seci si de-un albastru tacut.
Fredonand o melodie , hranindu-se din putinele clipe frumoase traite cu el,clipind repede pt a pastra lacrima in ochi si a nu-i da drumul pe obraz..e destula apa in suflet.
Si stau,gandindu-ma cat de ghinionista am putut fi..In afara faptului c-am fost oarba,naiva,credula,plina de speranta si multe altele.Ma gasesc plina de regrete,asteptand un telefon care probabil ca nu va suna..ca na,se pregateste de "party" ,n-are timp el de suferintele mele..E mai bine asa.Fara implicare multa,fara prea multe dragalasenii,prea multe vorbe spuse.Mai bine un sarut dulce si-apoi o tacere.Mai bine o particica din suflet pastrata doar pt mine.Si e doar ora 14..
Inca n-a trecut?Mda,La multi ani,fraiero...