Doare.Unde-i?

Mi-e groaznic de frica de seara aceasta..de trecerea asta a anilor.Pentru ca ma gaseste singura,ranita,trista..dezamagita..Unde-i el?Buna intrebare.
Undeva,intr-un apartament,distrandu-se..Bucurandu-se de moment,ciocnind cu un zambet pe fata sampania din pahar,jucand carti,traind Revelionul.
Unde-i ea?
Intr-un pat al ei,martor la atatea lacrimi,la atatea off-uri,la atatea si atatea suferinte..singurul care ii stie chinuinta..dezamagirea sufleteasca..durerea care demulte ori iese la iveala in ochii ei seci si de-un albastru tacut.
Fredonand o melodie , hranindu-se din putinele clipe frumoase traite cu el,clipind repede pt a pastra lacrima in ochi si a nu-i da drumul pe obraz..e destula apa in suflet.
Si stau,gandindu-ma cat de ghinionista am putut fi..In afara faptului c-am fost oarba,naiva,credula,plina de speranta si multe altele.Ma gasesc plina de regrete,asteptand un telefon care probabil ca nu va suna..ca na,se pregateste de "party" ,n-are timp el de suferintele mele..E mai bine asa.Fara implicare multa,fara prea multe dragalasenii,prea multe vorbe spuse.Mai bine un sarut dulce si-apoi o tacere.Mai bine o particica din suflet pastrata doar pt mine.Si e doar ora 14..
Inca n-a trecut?Mda,La multi ani,fraiero...

ADIO,PUNCT 3.

Sunt adormita..Confuza si descatusata..Am lasat in urma mea un trecut dureros,chinuitor ,un amalgam de sentimente ucigatoare,de ganduri insuportabile.Am incheiat primul capitol al existentei mele,l-am ingropat ieri cu 2-3 lacrimi ,i-am pus doua flori ,m-am ridicat si-am mers spre viata.Am stins lumina si-am lasat praful sa-l inece.Dar Doamne..acel capitol..acel baiat..L-am iubit cu toata fiinta mea..cu tot ce-am mai avut mai bun in mine...Era viata..Era tot.M-a folosit pana in ultima clipa..si ce ciudat s-a terminat..
Plec spre un alt 'el'..sunt fericita sau cel putin asa-mi propun sa fiu..Nu stiu daca va merge,nu stiu daca ce simt acum nu se va transforma mai tarziu intr-o plictiseala amagitoare,ca ce traiesc acum cu el ,mai tarziu va fi inca o amintire ce va durea,nu stiu daca voi plange tot la fel ,nu stiu nici daca ce iubesc acum...iubesc din toata fiinta sau doar dintr-un colt de suflet..Nu stiu!
Spun 'te iubesc',sarut nebuneste,imbratisez si simt gelozie..dar totusi..parca e mult prea devreme pentru un 'te iubesc' sincer fara vreo indoiala..
Mi-e greu ,simt gustul dezamagirii mai tare ca niciodata.Am pierdut trei ani..trei ani .Mi-a furat acei ani si vreau,vreau sa mi dea inapoi..vreau sa imi dea ramasitele sufletului meu ars si lovit de el..Sa isi dea seama cat rau a putut face..ce suflet a lasat in urma ..cat de las a fost ..
De fapt,a fost un fals tot timpul..Doar eu l-am crezut .Doar eu l-am iubit.Doar eu l-am vrut.
M-a folosit.
Iar acum intre acesti patru pereti,imi dau seama cat de proasta am putut fi..Acum cand doar tacerea imi urla ,cand sufletul zbiara ,cand ochii-mi sunt seci ,transparenti,prefacuti..
Nu-s eu.
Mi-e bine fara el.Dar ..Dar ma doare mai tare ca niciodata.Mi-a omorat acea parte de suflet care nu va putea fi vindecata de nimeni..Mi-a dat pumni peste pumni pana cand nu a mai avut in ce.Iar atunci s-a decis sa plece.Atunci,cand si-a gasit binele,a plecat.Dupa ce m-a ucis s-a ridicat ,s-a sters si-a mers mai departe.
De-acum incolo,e o viata intre noi.Si nu,nu ne vom mai interesecta niciodata.Trei ani ,urma lor
este un scrum negru aruncat intr-o scrumiera.Am spart scrumiera,iar scrumul s-a stins.Nici macar praf n-a mai ramas.
E gol.
Dar iti promit ca va veni si ziua-n care voi zambi din tot sufletul cu sau fara cineva langa mine.
Sunt slaba,dar voi fi si tare.
N-am ucis suflete ,nu o voi face,dar sufletul tau..e piatra.Nici n-am ce ucide.
M-ai ucis de atatea ori.
Dar azi mi-e bine.Si nu-mi pasa..Am plecat.Sa nu-ndraznesti vreodata sa ma privesti in ochi.

Monstrul de mine

Ma mint ca trece..ma mint ca mi-e bine.ma mint ca l-am uitat.
mi-e greata de atat fals,de atat chin..de atata asteptare.Va fi bine ,dar cand? cat timp trebuie sa treaca sa mi se inchida rana?Cand timp trebuie sa treaca sa se cristalizeze intr-o simpla cicatrice?
Cand imi va fi bine..
Cand voi putea alunga din mine , totul..cand voi putea zambi sincer,pur..fara vreo urma de ipocrizie..
Credeam ca te urasc.Ca nu mai vreau sa te vad tot restul vietii mele.
Iar acum , ca nu te-am vazut de cateva zile..mi-e un dor groaznic de tine.Te-as cauta daca n-ai fi asa monstru'.Ti-as spune ca inca ,inca te iubesc , dupa tot ce-ai facut.Dupa raul pe care mi l-ai facut in acea zi..o zi pe care nu o voi uita niciodata.Niciun criminal n-ar ucide asa,cum ai facut-o tu in acea zi.
Dar nu e nimic,trec peste.Iubirea ce-o simt,ce ma omoara pe dinauntru zi de zi,ora de ora,imi da forta sa trec peste tot.Azi m-am simtit goala,rece,trista,dezamagita cu un dezgust fata de tot . Te-am avut,m-ai avut si s-a terminat asa..Ai tinut neaparat sa-mi faci rau,te-ai simtit bine probabil stiind ca ma va afecta tot ce faci iar acum in momentul asta,in care eu scriu despre tine ,tu esti cu altele,distrandu-te si simtindu-te bine.dar nu te condamn.Ai tot dreptul din lume si sincer o compatimesc pe fata care iti va fi prietena.Stie ce monstru esti?Cat de usor poti spune 'te iubesc' si cat de usor poti omora suflete?Stie cat de bine te pricepi sa transformi un suflet bun ,cald intr-unul ars , rupt, rece,livid? Stie cat de frumos poti iubi si in acelasi timp distruge?Stie ce fel de drog periculos esti?Dai dependenta si n-ai antidot..N-ai medicamente care sa ma vindece de tine..Nu-s clinici care sa ma dezintoxifice de mirosul tau..de ochii tai..de sarutul tau.
Nu-mi pasa,nu-mi pasa ca mai sunt 1000 ca mine..nu-mi pasa ca te-am mintit si eu la unele chestii..stii dc? pt ca ceea ce mi-ai facut in tot acest timp ,imi da voie sa zic ,de fapt sa iti spun sigur ca ,niciuna din alea 1000 ca mine,n-ar mai fi fost langa tine atunci cand plangeai si te durea..beat..
Sunt atatea..Toate-mi vin in cap..Si stii?Sunt momentele alea in care iti vine sa urli de durere,sa zgarii peretii..sa plangi,sa bei ,sa uiti..Sa mergi ..si sa mergi...cautand un locsor doar al tau unde iti poti strange lacrimile in palma si le poti da drumul furios...
Sunt acele momente cand te doresc mai mult ca niciodata..
Sunt acele momente cand totul si toti imi amintesc de tine
Si Dumnezeule,te iubesc!
Monstru,robot,ce-i fi..nu pot sa te urasc ,sa te sterg, sa te las, sa te uit..
Ai fost atat de important..ai insemnat atat dar atat de mult ca nu vreau sa uit c-am putut iubi asa.Voi fi cu altu'..dar tu..tu vei exista mereu in mine.Si-acum ,si maine..si-n fiecare zi.
Sa fi fericit cu ea,oricare ar fi aceea ea,s-o iubesti asa cum stiu eu ca poti..iar poate in timp te vei schimba,vei renunta la monstrualitatea asta jalnica..Poate vei stii ce-am vrut de la tine.Nu bani,nu averi,nu palate..
Esti monstru...si eu la fel..ca te-am iubit si inca o mai fac.

Criminal..

Mi-e greu sa gust din nou amareala asta.Mi-e frig de atata rautate si mi-e sete de dragoste.Tot ,tot dar absolut tot ce-ai zis,ce-ai facut si ce-ai gandit a fost o injunghiere a sufletului meu care nu poate fi vindecata ci doar usor pansata ,urmand a fi o cicatrice.
M-ai omorat.Si pe langa faptul ca constientizezi asta , te mai si bucura durerea mea.Iti da o satisfactie aparte,asa-i?Stii,vorbeam cu cineva..
Am zis ca "e un animal..!" iar persoana respectiva mi-a zis "Gresesti..animalele simt.." si-am tacut.Pentru ca avea dreptate.Esti un robot.Facut din metal.Care s-a adaptat unei vieti normale,si-a atribuit sentimente ce nu-i apartin , a invatat sa fie fals si nu i-a fost deloc greu sa ucida.