Sunt adormita..Confuza si descatusata..Am lasat in urma mea un trecut dureros,chinuitor ,un amalgam de sentimente ucigatoare,de ganduri insuportabile.Am incheiat primul capitol al existentei mele,l-am ingropat ieri cu 2-3 lacrimi ,i-am pus doua flori ,m-am ridicat si-am mers spre viata.Am stins lumina si-am lasat praful sa-l inece.Dar Doamne..acel capitol..acel baiat..L-am iubit cu toata fiinta mea..cu tot ce-am mai avut mai bun in mine...Era viata..Era tot.M-a folosit pana in ultima clipa..si ce ciudat s-a terminat..
Plec spre un alt 'el'..sunt fericita sau cel putin asa-mi propun sa fiu..Nu stiu daca va merge,nu stiu daca ce simt acum nu se va transforma mai tarziu intr-o plictiseala amagitoare,ca ce traiesc acum cu el ,mai tarziu va fi inca o amintire ce va durea,nu stiu daca voi plange tot la fel ,nu stiu nici daca ce iubesc acum...iubesc din toata fiinta sau doar dintr-un colt de suflet..Nu stiu!
Spun 'te iubesc',sarut nebuneste,imbratisez si simt gelozie..dar totusi..parca e mult prea devreme pentru un 'te iubesc' sincer fara vreo indoiala..
Mi-e greu ,simt gustul dezamagirii mai tare ca niciodata.Am pierdut trei ani..trei ani .Mi-a furat acei ani si vreau,vreau sa mi dea inapoi..vreau sa imi dea ramasitele sufletului meu ars si lovit de el..Sa isi dea seama cat rau a putut face..ce suflet a lasat in urma ..cat de las a fost ..
De fapt,a fost un fals tot timpul..Doar eu l-am crezut .Doar eu l-am iubit.Doar eu l-am vrut.
M-a folosit.
Iar acum intre acesti patru pereti,imi dau seama cat de proasta am putut fi..Acum cand doar tacerea imi urla ,cand sufletul zbiara ,cand ochii-mi sunt seci ,transparenti,prefacuti..
Nu-s eu.
Mi-e bine fara el.Dar ..Dar ma doare mai tare ca niciodata.Mi-a omorat acea parte de suflet care nu va putea fi vindecata de nimeni..Mi-a dat pumni peste pumni pana cand nu a mai avut in ce.Iar atunci s-a decis sa plece.Atunci,cand si-a gasit binele,a plecat.Dupa ce m-a ucis s-a ridicat ,s-a sters si-a mers mai departe.
De-acum incolo,e o viata intre noi.Si nu,nu ne vom mai interesecta niciodata.Trei ani ,urma lor
este un scrum negru aruncat intr-o scrumiera.Am spart scrumiera,iar scrumul s-a stins.Nici macar praf n-a mai ramas.
E gol.
Dar iti promit ca va veni si ziua-n care voi zambi din tot sufletul cu sau fara cineva langa mine.
Sunt slaba,dar voi fi si tare.
N-am ucis suflete ,nu o voi face,dar sufletul tau..e piatra.Nici n-am ce ucide.
M-ai ucis de atatea ori.
Dar azi mi-e bine.Si nu-mi pasa..Am plecat.Sa nu-ndraznesti vreodata sa ma privesti in ochi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu