Doare,te iubesc!

-Lasa macar tacerea,daca nu-mi zici nimic,las-o pe ea..Doar asta a mai ramas..
-Stiu,stiu,stiu si ma doare.Poti intelege ca doare?
-Da.Dar tacerea asta?De ce o lasi sa-mi zica?De ce nu o faci tu?
-Din prea multa lasitate,poate.Am ajuns intr-un punct mort,nu te mai recunosc.
-Si oare de ce sunt asa?Uita-te macar un sfert de secunda in ochii mei si-ai sa vezi urmele aspre si rosii de apa.Sau chiar si-n sufletul meu,sa vezi rani fragede.Sau atinge-ma,sa-mi simti durerea cum clocoteste sub piele!Dar nici macar nu te-ai sinchisit sa ma observi!striga ea.Era prima data cand strigase la el.Si isi simti ochii zvacnind sub puterea lacrimei.Dar era hotarata sa-si descarce durerea.Sa-i zica..
-Te-nseli.Ba chiar de multe ori vroiam sa te strang la piept si sa-ti miros parfumul parului tau,sa mi-l inclestesc prin degete,sa adorm cu tine in brate,lipindu-mi trupul de a tau pentru a fi sigur ca nu te pierd.De multe ori nu ma mai regaseam si imi doream sa o faci tu.De multe ori respiram sacadat,innebunit de gelozie,de gandul de a nu sti unde esti,de intrebarile pe care mi le puneam.Te vedeam cum ma privesti,fara expresie,cu ochii mari si prea goi ca sa pot citi ceva din ei.Iti ziceam 'te iubesc' dar nu vroiai sa m-auzi.Am gresit,iubito,si mor pentru asta.Am gresit,dar nu ma condamna la o viata fara tine.E peste mine.Nu pot.Nu-mi face asta,imi omori sufletul,faci o crima,iubito,pentru ca asta se va intampla.Ma voi stinge,fara tine.
-Da,bine ai zis.Ai gresit,iubitule.
-Stiu.
-Dar,chiar si asa,de ce inca te mai pot iubi?
-Poate pentru ca sunt esential in viata ta?Poate pentru ca stii ca regret enorm pentru ce-am facut?
-Poate.Hai cu mine..
-Unde?
-Langa soare.Inca ni se mai vede umbra..
Si-au pornit,luandu-se de mana si scapand doua lacrimi pietrele ce se zvarcoleau sub pasii lor.