Agatandu-si aripa de-un nor
Incepuse sa planga
Iar ghemul de aer ii incatusa trupul
Asfixandu-se
Lasa-se lacrimile libere
Iar eu ma prelingeam
In stropi de porumbel.
Si totusi,l-am zarit zburand
Cu o aripa de sticla.
Dar asta nu conta,
Caci era fericit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu