Emotii retraite-n ramuri
Si lacrimi curg din pielea ei
Caci frunzele-s desarte veacuri
Din tristetea lor si-a ei .
Prin ochi strain ea se zareste
Aplecata-n rau de sticla
Cazandu-i ultima suflare
Intr-un ciob de ramurica.
Acelasi calator de timpuri
Azi inca o priveste
Trista,singura si goala
Cum ea noaptea si-o doreste
Caci e singurul moment in viata
Unde vantul nu mai doare
Iar pielea crengilor batrane
Devine si ea nemuritoare.
Si-a auzit mii de povesti
Si-a ascultat de mii de ori
Si nu stia ce-avea sa faca
Sa taca-n fata atator ploi.
E salcia atator oameni
Dar nimeni nu o vede
Ea exista-n fiecare
Dar nimeni nu o crede.
