Nestiutoare..

Sunt focuri atat de greu de stins,incat,nici marea ochilor mei nu le poate stapani flacara rosie in adiere de toamna.Sunt,pasari atat de zvelte in tineretea lor,incat nici maiestria unui cer imens nu le poate sta in cale.Sunt,maini,care in ciuda tuturor lucrurilor inevitabile ce se intampla intr-un continuu neprevazut,isi picteaza chipul,folosind magia cu care s-au nascut,magia talentului lor.Sunt,voci,care cu toate,ca muzica deja prea extensibila si preschimbata in stiluri de neinteles rasuna in fiecare colt de lume,canta neincetat in profunzimea glasului ce strapunge inimi si minti.Sunt,trupuri care isi contempleaza templul unui sportiv,ce strabate,lumea in detaliile ei pretioase.Sunt suflete,ce continua sa bata,chiar daca li s-a refuzat sansa de a-si rasufla fericirea si in afara radacinii lor.Sunt ochi,care,chiar daca nu mai pot sa vada,pot sa simta fiintele sufletului lor,si doar printr-o banala atingere isi dau seama de tremurul uman.
Sunt vorbe,care,rostite intr-un moment potrivit,fac cat o viata intreaga,reinceputa din nou.Sunt imbratisari,care,completeaza intreaga serie de amintiri si tristete si ii ofera un gram mare de fericire.
Sunt mistere nedesprinse de om,care se deslusesc singure,aratandu-ne intr-un moment de disperare raspunsul lor.Sunt intrebari,spuse de o mie de ori,si sunt raspunsuri spuse numai odata.Sunt iubiri perseverente in intensitatea lor si iubiri trecatoare,simple,critice.
Sunt teluri neimaginabile de sus,care se ating printr-o usoara atingere,si vointa.
Sunt clipe in care viata isi bea visul,si continua sa te duca pe aripa neprevazutului,pe aripa abstractului,si cu toate astea..esti un suflet muritor,ce-si traieste aerul,printre ei,printre oamenii unei vieti care a inceput deodata cu a ta..