Mai stai!
In ziua clipelor de mai,
Unde sub un cer sters si vechi
Zbor de noapte-mi promiteai.
Ai uitat,e firesc,
Insa eu ma tot gandesc,
Cum apa uitarii,si-a inchis perfect
Ale sale cercuri intr-un atom defect.
Doar defect putea fi,
Il priveam,eram vii,
Dar el tacea.
Si..tot nu am incetat
Adu-ti aminte,de cand ai plecat,
Ai vazut?Ai observat?
Atatea s-au schimbat.
Culoarea pielii mele
Aduce cu albastru aerian de stele
Si pana si ochii-mi de sticla
Imi erau in piele,doar o pata mica.
Dar visez si rad
Pentru ca,asta-ti mai ramane
Pe acest putred Pamant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu