Lasa-ma..

Lasa-ma sa visez,te rog.E singurul loc unde lucrurile nu-s dureroase.Unde toate au sensul lor nebun.Unde nu sunt constienta ca ma doare.Si ca sufletul mi-e trist,inchis in zidul somnolentei.Strang coltul pernei intre degetele transpirate,chinuindu-ma sa raman in vis.Sa nu ma trezesc.Din nou in aceea agonie ce-mi sfasie pielea.Parul mi se lipeste de fata umeda.Incerc sa-l dau la o parte,fiind constienta ca visez si ca se va sfarsi visul.Nu vreau asta.Mai vreau un pic...Nu din nou,durere.Mai ramai,vis afurisit! Simt cum pleopele se contrazic,incercand sa se deschida.Nu vroiam..Simteam cum amorteala visului trecea.Si cum durerea imi stapanea din nou trupul.Eram treaza.Cu mainile ude,m-am ridicat din pat.Nu stiam unde sa ma duc.Am deschis fereastra.Ma temeam sa gust din aer.Era prea proaspat si rece in comparatie cu mine.
Am privit clipe-n sir stelele.Unele se mai stingeau in lumina lor,adormind.Altele straluceau cu o putere inexplicabila.De fapt,si eu eram de neexplicat.Dar era placut sa le zaresti.Sa vezi cum mangaie universul cu candoarea lor.Era placut.Uitasem de durere.Pentru moment.Vantul imi gadila nasul .Si ochii.Vorbele imi erau suspendate.Lacrimile reci imi stateau in gene,neavand putere sa-mi alunece pe fata.Mainile imi tremurau de frig si somn.Dar mi-era teama sa mai adorm.Mi-era frig.Ma durea.Durere.Noapte.Stele..Visam?...Lasa-ma sa visez...