miercuri, 15 decembrie 2010

Confuzie*Uitare (II)

Ca o ultima bataie de ceas,pe fata ei mai se scurse cativa stropi.Ingenunchiata in camera sa,cu mainile prinse brutal in parul incalcit,isi inabusa urletul in impactul gurii sale de genunchi.Si continuua sa-si miste pleoapele intr-un ritm rapid pentru a nu-i da timp lacrimii sa curga.Auzi batai in usa.Era inchisa oricum asa ca putea sa-si manance in continuare durerea.Dar bataia continua,crescand in intensitate.Incepuse sa se enerveze.In mintea ei,se formulau izgonirile de rigoare "pleaca" sau "lasa-ma in pace oricine ai fi".Dar nu-si putea misca gura.Buzele ii erau ingropate-n apa si corpul ii tremura.Bataia continuua.Dar ea tacea,leganandu-si corpul si adancindu-si mainile in par.Brusc,usa se darama.El intrase panicat,suflecandu-si manecile.Vrand sa o ia in brate,ea se ridica spontan de pe jos ferindu-se de el.
-Macar esti bine.Vocea lui umplea golul dintre ei.
-Pleaca,reusi ea sa zica.Isi muscase buzele crapate si fara luciu,inchizand pleoapele anume pentru a putea plange.
El incerca sa se apropie de ea.
Ea,nervoasa il impinse.Avea ochii rosii si o privire rece.Vroia sa dispara atat el cat si ea.
El ramase tacut.Avea un gust amar.Avea o expresie uimita,socata.
-Ma doare ce faci.Dar ei nu-i pasa ce zice.Nu il durea mai mult decat o durea pe ea.Vroia sa plece de acolo,sa-l inghita pamantul,sa-i uite existenta.
-Pleaca,spuse ea cu o voce putin ridicata si groasa.Pleaca naibii odata!
El ii puse o scrisoare langa patul sau dezordonat.Saruta scrisoarea.
-Plec.
Si pleca.Ea,obosita si plansa lua scrisoarea.O deschise cu mainile ei tremurande si fu surprinsa sa-i vada asemenea vorbe impregnate pe hartie.
"Te voi iubi mereu.Deschide-mi sau sparg usa.Esti vitalitatea mea si nu ma lasa sa te pierd.Da-mi sansa de a-mi continuua viata.Caci viata fara tine,e moarte.Nu ma lasa sa te pierd asa usor.Voi pleca daca imi vei cere dar ma voi intoarce.Nu-mi face asta.Caci da,te-am ranit.Dar te-am ranit dintr-o imensitate de iubire nespusa.Mi-am ascuns sentimentele intr-un mine necunoscut.Iar acum,le transpun pe aceasta foaie doar pentru a stii ce insemni pentru mine.In momentul asta,imi citesti sufletul.E asa cum il vezi.Vreau un raspuns.Al tau."
Puse scrisoarea pe pat si inchise ochii."Vreau sa dorm." , e tot ce reusi ea sa zica..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu