*****

Habar nu ai ce rau doare.Daca ai stii,ai inceta sa ma ranesti in halul asta.Iti pasa poate dar nu suficient incat sa nu-mi mai lovesti sufletul.Sunt singura de fapt.Si prea oarba sa-mi dau seama ca asa am fost-ntotdeauna.Eu te-am iubit.Te-am iubit cu totul.M-ai ranit enorm.Ma ranesti.Opreste-te,te rog! Dispari..lasa-ma sa sufar in lipsa ta iar apoi sa pot renaste.Am pierdut tot.N-am nimic.Doar o vaga serie de amintiri,care incet-incet isi pierd urma.

Eu te-am iubit!Ciudat sau nu,dar te-am iubit! M-am umilit in fata unei iubiri chinuitoare,dureroasa,grea..A fost iubire.Pura iubire.Eram gelosi,indragostiti,plini de vise si dornici unul de altul.Certurile noastre au fost intotdeauna cauzatoare de lacrimi si amenintari false,de plecari si intoarceri.Ne-mpacam dar lasam sechele sufletului chinuit. Te sarutam,dar ma durea.Ma sarutai,si lasai lacrima sa cada pe pielea mainii mele.Totul era un indelung chin pentru o iubire asa imensa ca a noastra.

Ma-ntrebam de multe ori daca se va ajunge la o despartire definitiva..Dar se pare ca nu.Te iubesc si ma iubesti mult prea mult.

Si totusi iubirea asta imi face rau.