Eu iubesc.Tu iubesti.Toti iubim.Iubim ceva,pe cineva,o amintire,o vorba,un gand,un zambet.Dar toti iubim diferit.Iar uneori,iubirea noastra are un numitor comun.Iar acela este grija.Cand iubim,indiferent cum o facem in felul nostru,ne gandim la binele acelei persoane.Iar atunci ne pasa.Ne pasa atat de mult incat nu vrem s-o aratam ca ne pasa.Mascam aceasta grija intr-o indiferenta temporara iar odata cu grija apare si acea gelozie.Iar atunci devenim vulnerabili,indecisi,singuri,nehotarati,ingandurati.Nu v-ati gandit niciodata ca a fost al tau sau l-ai crezut doar al tau?De multe ori,vrei sa-l uiti,sa-i stergi existenta,dar il ai in minte si trup.Il simti.Il vezi.Il respiri.
Si te oboseste absenta lui.Ti-e dor de el si te doare constientizarea ideii ca niciodata nu vei putea fi cu el .Pentru ca va despart atatea dar mai presus de toate va despart sufletele voastre!Pentru ca el nu te iubeste in felul in cate ti-ai dori tu sa te iubeasca,el te iubeste in felul lui iar asta de multe ori pentru tine e o amaraciune.Te raneste si asteapta atat de firesc sa-l ierti pentru ca stie ca e totul pentru tine.Iar tu..tu respiri cateva secunde inainte sa-i zici ca il iubesti iar atunci cand il auzi si pe el rostind acel afurisit de "te iubesc" incepi sa zambesti,inrosindu-te (cum e cazul meu)
Dar poate ca asa trebuie sa fie.Poate ca trebuie sa iubesti riscand durere si suferinta.Altfel cum ai stii ce-nseamna viata?