El:Unde pleci?
Eu:Nu conteaza.Nu-ti pasa,n-ai tu treaba.
El:Dar te iubesc Denisa..
Eu:Nu stii sa iubesti!Pa
El:Staiii,Denisa...fugind spre mine
Eu,impingandu-l usor:N-ai inteles?Nu te mai vreau.Dispari din viata mea!
Si-am plecat.L-am auzit doar strigand "Asta vrei,asta vei avea".Si ce credea?ca voi plange,ca ma va incerca regretul,ca ma voi intoarce la el cerandu-mi iertare pt nechibzuita alegere de a-l parasi?Neh,trebuia s-o fac de mult.Dar nu e niciodata prea tarziu.
Mi-am ales drumul.Si drumul asta e facut doar pt mine.
Nu-l mai am si nici nu vreau sa-l mai am vreodata.Sunt atat de satula de promisiunile lui seci si goale,de vorbe apetisant de dulci dar nimic adevar in ele,de priviri patrunzatoare si intrebari puse sa sune bine,de greseli enorme si asteptari normale de iertare..de atatea si atatea.Daaaar stai un pic..ca tot omu' are scapari,tot omu' greseste si la urma urmeei barbati tot barbati raman dar asta nu le da dreptul sa sfasie suflete si sa avorteze orice speranta ,orice zambet..
El:Sa nu uiti ca te iubesc
Eu:Un strain nu ma poate iubi,pa!
El:Ma doare ,stii?
Eu:Nu si nu-mi pasa
El:Denisa,plang..
Eu:Nu in fata mea ,te rog.Si-am plecat mai departe..