Apus de suflet..

Se stinge-n focul privirii..si rasare dupa urma de lumina fosforescenta..si sclipeste in coloana stelelor albe..Isi umbreste durerile si le acopera cu stropii goi de viata..Si isi asculta ticaitul de neoprit al pieptului..ii se zbat inauntrul lui convulsii de aer tomnatic..Isi revine si isi alungeste privirea spre acelasi inceput..Se fosneste intre foi de argint uitate-n pamantul rece si isi adulmeca mirosul de vant cald..Dar era doar el in golul globului de viata..Era doar el,un suflet intr-o izgonire continuua de supravietuire printre taciunii vii ai apusului de suflet..