
Ma apasa linistea noptilor de mai..
Unde adesea-n brate ma strangeai..
Imi spuneai ca-n departari...
Sunt ale noastre eterne vapai..
Nu vroiam si nu stiam..
Sa te cred sau nu..
Erai tu sau umbra ta..
Intr-un vis obscur..
Dar real sau ireal imi dadeai speranta..
Intr-o lume de cristal..
Erai doar o gheata..
Strapungeai cu usurinta..
Ale mele ganduri..
Iar vulnerabila-mi fiinta..
Se topea in ghinda zilelor de mai..
Unde,sub un cer de stele..
Printre lacrimile ploii..
Te-am privit si prea spontan..
Te-ntrebam,oare te am?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu