In cresterea noptii ma ascund printre ecoul vantului si privesc spre noi..Spre sufletul nou-nascut al trupurilor noastre..Pana si amortirile timpului isi scurtau prelungirile arzatoare..Pana si linistea abstractului ce ne inconjura devenea stinsa si nelalocul ei..Pana si cerul capata nuante acaparate-n albastru deschis si luminat..Martor,ne era de asemenea si candelabrul astral al oglindei divine..Iar noi,ne contopeam in soapte pierdute-n ochii nostrii.Iar noi,ne priveam si prin tacerea reciproca ne mangaiam sufletul umed de iubire..