Suflet aerian..Incatusat in metal vechi ruginit..Nici o sansa sa-si respire mirosul livid de viata.Insa e ceva mai mult decat un suflet.E ceva mic,plapand si tremurand.Cu ochi innecati in piele..Sa fie un sentiment?Probabil.E atat de mic.Imi zgarie palma cu vocea lui tanara.Imi gadila gropile ondulate de piele cu mirosul lui angelic.Imi infige in ochi,lumina de nastere.
Insa il iubesc.E ceva in el.Ceva ce-mi apartine.
-Doar din tine vin..imi raspunse o voce intrerupta si prea sensibila
-V-v-vorbesti!
-Da.Sufletul tau este incomplet.Eu lipsesc.Insa,am vrut sa respir un pic de existenta.Sper ca nu te superi.
-Esti atat de dulce..
-Tu m-ai facut asa.In tine am devenit asa.Chiar sunt dulce.Stiu doar sa iubesc,atat.Doar asta cunosc.Si,stii ceva?Sunt cat se poate de fericit ca am avut sansa sa fiu intr-un suflet atat de curat,atat de intact in contrast cu o lume atat de tipica si ..prea necunoscuta mie.
-Nu-i asa.Nu-i deloc asa.Spre deosebire de tine,eu cunosc si tristetea.E atat de rea.Nu are blandete in chip si nici urma de induiosare.Insa cunosc si suferinta care e ceva mai groaznica.De fapt,sunt prea multe stari pe care nu ti le-as putea zice .Nu mi-ar ajunge o zi.
-Nici nu vreau sa le aud.Vreau doar sa te privesc.
-Sunt..doar eu.
-Doar tu.Exact.Doar ca vreau sa te privesc mai mult.Si de asemenea sa gust si aerul palpabil in limba-mi alunecoasa de timp.E atat de minunat!
-Da.Si cu Timpul am avut o discutie asemenatoare..
-Ah,Timpul.De cand nu l-am mai vazut.
-E trecator.Dar o sa-l vezi curand.
-Sper.Intre timp,pot sa te privesc?
-Normal.
-Esti atat de umana.Atat de umana..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu