Pagini rupte de jurnal (Stingerea lui)

Ca il va iubi mereu o stia de la bun inceput.Dar o ranise prea mult si deja nu mai suportase sa-l vada venind spre ea cu aroganta in privirea lui beata.Nu mai vroia sa fie o jucarie lovita ori de cate ori avea el chef.Dar in ciuda lucrurilor urate ce s-au intamplat intre ei,ea continuua sa-l iubeasca si parca nu o lasa sufletul sa plece.Dar azi se hotarase."Plec de tot" isi zise ea in minte.Ochii ii erau neutri,nici inlacrimati nici insufletiti.Iar apoi trupul ii era moale,slab,firav ce putea fi doborat de un vant mai puternic.Ii trebuia curaj.Luase hainele din dulap asezandu-le intr-o maniera haotica in valiza demult luata de catre parintii sai.Nu avea cine stie ce haine,dar erau purtatoare de amintiri.Tinand in mana un tricou galben impregnat cu un desen in negru isi aminte indata de la cine il primise.De la el,desigur.Bufni din buze amintindu-si clar ziua in care el ii cuprinse talia intre mainile sale groase spunandu-i ca are o surpriza pentru eaa."la naiba",spuse ea.Luase o foarfeca.Stia perfect ce avea de gand sa faca dar parca inca mai avea urme de indoieli.
-La naiba cu el,spuse ea cu furie si incepuse sa rupa tricoul,sfartecandu-l intre lamele foarfecii.Apoi se intorsese la dulapul cu haine.Si le puse in valiza veche si prafuita.Isi luase telefonul mobil in mana si culmea deblocandu-l vazuse poza cu ei doi pe ecran.
-Pff..
O sterse bineinteles.Dar din pacate nu era singura.Mai avea o groaza.Dar avea timp sa le stearga.Acum vroia sa plece.Unde,nu prea stie.Rude nu avea foarte multe.Si alea pe care le avea nu o prea cautau.Parintii ei erau intr-un colt de lume,bolnavi si ii trimiteau din cand in cand scrisori pe care ea desigur ca nici macar nu se obosea sa desfaca plicul.Fratele ei,Lin,plecase de la 16 ani de acasa si de atunci nu mai stie nimic de el.Iar acum ea la 22 de ani se gasea singura,depinzand doar de el.Dar nu mai era asa.Vroia o alta viata si o va avea.Cel putin ii placea sa creada asta.
Isi luase valiza,geaca si caciula daruita de o prietena foarte buna.La ea avea de gand sa mearga si sa o roage sa o lase sa doarma.Spera sa aiba noroc.
Isi luase cheile,deschise incet usa si o inchise.Nu lasase niciun mesaj,scrisoare sau orice altceva.Nu avea el treaba.Nu ii mai apartinea.S-a terminat.
Isi chema un taxi in timp ce cobori scarile.Urcase in taxi spunandu-i adresa prietenei.In timpul drumului o incercau sentimente nostalgice.Ajunsa la destinatie,ii plati taximetristului care ,observa ea ii facuse cu ochiul."Tampitu'" isi zise ea in gand.Coborand din masina,isi auzi telefonul sunand.Punandu-si valiza langa ea,si-l scoase din buzunar,remarcand un numar nou ce o apela."cine o fi ?" se-ntreba ea.Nu avea nimic de pierdut.Raspunse,limitandu-se la doar un simplu si dur "alo".
-Domnisoara Cambree?se auzi o voce formala,oficiala.Uitase ca inca asa o chema.Era casatorita cu el.Ah,trebuia sa-i aminteasca?!
-Mda,eu.Cine e ?
-Suntem de la spital.Sotul dumneavoastra a suferit un accident.E in stare grava.
Simtise cum ii se inmuiau picioarele.
Intrebase cu voce tremuranda adresa spitalului si ii spuse ca ajunge acolo de indata.
Ajunse repede la spital lasand valiza undeva printr-un salon.Ultima ei grija era valiza.Ajunsa la salonul sotului ei fu oprita de o asistenta care ii spuse ca nu este in salon ci in sala de operatie.
-Ce accident?Cum?
-Linistiti-va,ii spuse doctorul cu calm in voce.Din pacate a suferit rani foarte grave si vrem sa fim sinceri cu dvs.Nu are sanse prea mari.
Incepuse sa planga.Isi ingropa fata in maini si lasa lacrimile sa-si faca treaba.Se plimba dementa pe holurile spitalului asteptand vocea doctorului sa-i zica ca "a scapat cu bine".Dupa un timp,doctorul cu care vorbise se indrepta spre ea.Tremura toata.Fata lui il tradase."A murit" spuse ea in gand,lasand siroiul de lacrimi sa-i inmoaie buzele.
-Ne pare rau,am facut tot ce ne-a stat in putinta..spuse doctorul vrand sa o imbratiseze.Ea se trase alergand spre sala de operatie.Desi auzise interdictiile si vorbele de genul "nu domnisoara" sau "Nu e voie" ea nu mai tinu cont.Il vazu intins pe masa,livid fara vreo urma de culoare in trup.Incepuse sa planga.Acum era dornica sa-l auda cum striga la ea,cum vine beat si adormea imbracat sau cum o saruta si ii spunea acel rar dar sincer "te iubesc".Iar apoi,cu vocea intretaiata reusi sa spuna cateva cuvinte:
-Tocmai azi cand vroiam sa te parasesc.Tocmai azi.Il stranse de mana rece,sarutand-o.Inchise ochii,imaginandu-si pentru o clipa cum avea sa fie ea dupa stingerea lui.Se gandi cum era daca traia si se desparteau.Ofta si plangea incepand sa o usture ochii.Adormise langa el.Doctorii o priveau cu mila stiind sau macar incercand sa-si imagineze ceea ce simte.Si stia si ea ca el tot o iubea,chiar si asa,chiar si acum,chiar si aici.