24.Craciunul.:Intr-o durere nestinsa ma patrund cu totul.Si imi transpira pana si lacrimile sub presiunea ei.Aceleasi sentimente ma inneaca si imi izbucnesc in tipat neauzit.Gandurile se contrazic lasand urme de confuzie si neconstientizare.Trupul imi cere un lucru,iar sufletul imi cere altceva.Il alimentez cu sperante care nu aveau sa se dezvolte in realitate,ramanand doar la stadiul de 'sperante'.Zilele trec ca naiba si ma gasesc intr-o agonie imensa.Sa fiu cu el e tot ce mi-am dorit.Si uite ca pana la urma i-am gustat din nou buzele si am avut sansa sa-i mai prind intre pleoape acel zambet de 17 ani.Ma completeaza si nu.Nu.Nu e vorba de asta.Il iubesc.Si el simte probabil la fel.DAR, e ceva mai mult de atat.Exista un DAR imens.Ceva se-ntampla cu mine.Momentele de singuratate in care as vrea ca sufletul sa-mi fie mangaiat,alinat,inteles ......Dar nu de el.El.E o alta viata in viata mea.Dar viata mea deja nu mai e.E pur si simplu o serie de asteptari,dorinte,deziluzii,dezamagiri si vise indepartate,ganduri nespuse si vorbe sincere dar si cinism.Si ar mai fi de adaugat.
Si cum spuneam in durerea mea ma regasesc cu totul.Momentele cand tin in maini acele pagini lovite de cuvinte si impregnate de povesti reale sau nu imi dau o oarecare sansa la o comparatie intre mai multe vieti.Si..doar tu,Diana stii cat de mult imi plange sufletul la fiecare ticait de secunda scurt.A mai trecut o zi.Doamne! Chinul va reincepe.Ma doare din nou.Si ma va durea mult timp de acum incolo.
Intr-un final sunt doar eu.Cu durerea contopindu-ma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu