Un temporar "ramas-bun"

Dar nu va las in urma,va iubesc prea mult ca sa o fac.M-am indragostit pana peste cap de caracterele voastre sublime si pline uneori de nonsensuri sau de sfaturile dure dar bine gandite.Nu v-as putea uita..Ma credeti sau nu,erati singurul motiv pentru ca imi mai respiram diminetiile friguroase in masina, in drum spre scoala.Stiam ca acolo ochii vostrii imi vor rade inaintea privirii mele inhibate si mai stiam si ca siguranta de a fi cu voi era unica.
Chiar si lacrimile imi erau ceva mai putin sarate dupa ce ati avut grija sa-mi apara spontan zambetul de dupa lacrima.Chinul va lua sfarsit.Dar odata cu el,voi pleca si eu.Dar nu o sa zic "adio" pentru ca nu ar fi corect.Nu va fi niciun "adio"(ati vrea voi sa scapati asa usor,insa nu nu.)Veti ramane prezente in mine,in fiecare zi.Iar dorul va fi mai intens,iar revederea va fi cat se poate de fantastica,plina de emotii si subintelesuri (pe care uneori le detestam).
Asa ca,un"ramas-bun" ar merge,dar nu prea bine.Poate un "ramas-bun" temporar,pentru ca va repet(nu vine omu' la munte,merge muntele la el) asa voi face eu.Chiar daca intorcandu-ma aici,e ceva sfasietor,un ser intreg de amintiri mai putin placute,voi suporta asta pentru voi.Va iubesc prea mult,ca sa renunt la asta.
Asa ca..voi pleca..si ne vom vedea in curand!
DiBella(Stia ea)..!