Tu nu stii atatea.tu nu stii cat pot sa simt.Tu nu stii ce anume simt.Tu nu stii cat doare fiecare ora.Tu nu stii ce insemni pentru mine.Esti in acelasi timp iadul si raiul meu.Acel rai in care-mi permit sa fiu atunci cand te am langa mine,pentru mine si doar al meu..si iadul atunci cand stiu ca niciodata nu vom fi impreuna cu adevarat.Acel iad care are grija sa-mi demonstreze ce esti de fapt si ce suflet ai..acel iad care uneori ma enerveaza al naibii de mult.
Sincer,de cand te cunosc mi-am neglijat propria viata.De cand te cunosc erai principalul meu scop de a iesi undeva,de a te cauta ,de a-ti vorbi ,de a-ti zice nimicuri.Pentru simplul fapt ca existai aveam motiv sa-mi deschid ochii zambind in diminetiile de iulie.M-am indragostit vara.Iar acum..parca nu te mai am,e iarna si mi-e frig ,dor si teama.Teama de ce s-ar putea intampla maine .Sau poimaine.Sau candva.Cand te voi pierde definitiv..atunci?atunci sa-mi adun lacrimile in pumn ,sa strang din dinti si sa-mi impun sa fiu tare sau sa fiu o lasa,care iti va recunoaste ca nu poate trai fara tine?ca nu are din ce sa-si hraneasca sufletu daca tu nu mai esti.Atunci ce-am sa fac,iluzia mea?zi-mi..zi-mi pentru ca eu,pe cuvant ,daca mai am solutii..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu