Fragmente de trup

Ochii involburati,cuprinsi de-al toamnei frig isi incalzeau sufletul,rosu.Obrazul imi deveni albastru biciuit de franturile dureroase de vant.Degetele amortite isi cautau pozitia,ca mainile-mi sa nu-mi pocneasca in mii de bucati de gheata.Trupul imi era anesteziat de-un aer apocaliptic.Vajaitul serii imi lovea urechile iar disperarea isi puse amprenta in fiinta-mi.Insa,gandurile se cuibareau unele pe altele dand nastere la dorinte si imagini imposibile.In mintea mea,avea loc o adevarata evolutie inerta a firii,a propriei mele judecati,incat de trup uitasem.Eram asemenea unui obiect prafuit si demult uitat stapanit de o realitate aparte.Cat as fi vrut ca tot ce traiam in ganduri sa izbucneasca in corp pentru a-i da un fosnet de existenta.
Dar spre a mea dezamagire era inca un gand dintre alea o mie.Parca s-ar fi oprit aerul intr-un punct al pamantului,sau poate eram eu prea orbita de durere pentru a vedea ca inca traiesc.
Traiam,dar rasuflarea imi era auzita prin fragmente mici de viata.